Cele mai frumoase povesti si basme romanesti (cu rezumat)

Povestile sunt o parte fundamentala a patrimoniului cultural al unei natiuni. In Romania, basmele au fost transmise din generatie in generatie, fiind sapate adanc in inimile multor romani. Acestea sunt povesti care ne-au insotit copilaria, ne-au invatat despre bine si rau si ne-au prezentat lumi magice, eroi neinfricati si personaje memorabile. Mai jos am pregatit o lista cu cateva dintre cele mai frumoase si captivante basme romanesti, care au marcat generatii.

Basmele au fost si continua sa fie povesti care ne insotesc de-a lungul vietii, fie ca suntem mici sau mari. Ele ne transporta in lumi magice, pline de aventuri si invataminte valoroase. Cultura romaneasca este bogata in astfel de povesti, care au fost transmise din generatie in generatie. De la legende mitice pana la basme populare, aceasta colectie ilustreaza diversitatea si profunzimea mostenirii culturale romanesti.

Cateva recomandari:

Basme de Petre Ispirescu

Petre Ispirescu, unul dintre cei mai emblematici scriitori si folcloristi romani, a adus in atentia publicului o colectie impresionanta de basme, legende si povesti populare. Adunate din toate colturile tarii, aceste basme au fost transformate, gratie maiestriei sale literare, in opere de arta care au incantat si inca incanta generatii la rand.

Basmele lui Ispirescu sunt pline de personaje fantastice, de la zane si balauri, la viteji si printese, si se bazeaza pe lupta dintre bine si rau. Povestile sale exploreaza teme universale precum curajul, dragostea, tradarea, sacrificiul, dar si valori specifice culturii romanesti.

1. Greuceanu de Petre Ispirescu

Greuceanu este un basm popular romanesc de Petre Ispirescu. Povestea incepe cu disparitia soarelui si a lunii, rapite de zmei din imparatia subpamanteana. Regatul este aruncat in intuneric si disperare, si nimeni nu este capabil sa recupereze cele doua astre.

Greuceanu este un tanar viteaz care decide sa plece in cautarea soarelui si a lunii. Pe drumul sau, el intalneste diferite incercari si primejduiri. Cu ajutorul unor puteri magice si a curajului sau, Greuceanu infrunta zmeii, eliberand soarele si luna si aducand lumina inapoi in regat.

La intoarcere, este aclamat ca erou si se casatoreste cu fiica imparatului, fiind rasplatit astfel pentru vitejia si intelepciunea sa. Basmul „Greuceanu” este o poveste despre curaj, sacrificiu si lupta dintre bine si rau, teme recurente in literatura populara romaneasca.

2. Aleodor Imparat de Petre Ispirescu

„Basmul ‘Aleodor Imparat’ reprezinta una dintre cele mai remarcabile povestiri romanesti, adunate si transcrise de catre Petre Ispirescu. Relatarea incepe cu Aleodor, un imparat posesor al unei imense bogatii si al unui regat vast, dar intristat de absenta unui mostenitor. Intr-o zi, o pasare cu penaj aurit ii apare in vis si ii prezice ca va avea un fiu. Dupa un timp, profetia se implineste, iar imparatul il numeste pe baiatul sau Aleodor.

Pe masura ce Aleodor creste, devine un tanar curajos si viteaz. El este pus la incercare cand o zana malefica rapeste o frumoasa fata, iubita sa. Pentru a o salva, Aleodor trebuie sa infrunte o serie de aventuri si pericole de neimaginat. Cu inteligenta si curaj, reuseste sa-si elibereze iubita si sa o aduca inapoi in siguranta acasa. In finalul povestii, Aleodor si iubita sa se casatoresc, iar regatul cunoaste pace si prosperitate.

3. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” este un basm romanesc adunat si publicat de Petre Ispirescu. Povestea incepe cu dorinta unui imparat si a imparatesei de a avea un copil. Cand in sfarsit li se naste un fiu, acesta creste rapid si devine un tanar viteaz. Fiul, auzind de dorintele parintilor sai de tinerete fara batranete si viata fara de moarte, isi ia la revedere de la familia sa si pleaca intr-o calatorie pentru a gasi acest elixir al vietii eterne.

Dupa numeroase aventuri si intalniri cu diferite personaje fantastice si dupa ce trece printr-o serie de incercari, el ajunge intr-un taram unde oamenii nu imbatranesc si nu mor. Cu toate acestea, incepe sa simta dorul casei si decide sa se intoarca pentru a-si vizita parintii.

La intoarcerea sa, descopera ca foarte mult timp a trecut si ca regatul si parintii sai nu mai sunt. Cuprins de tristete si realizand ca tineretea fara batranete si viata fara de moarte nu aduc fericirea asteptata daca sunt traite fara cei dragi, el decide sa plece inapoi in taramul fara moarte, dar se transforma intr-un caprioar si dispare, ca un simbol al cautarii eterne a oamenilor pentru imortalitate. Basmul este o meditatie profunda asupra temelor vietii si mortii, a timpului si a valorilor umane, aratand ca anumite dorinte pot avea un pret greu de platit.

4. Sarea in bucate de Petre Ispirescu

„Sarea in bucate” este un basm popular romanesc transcris de Petre Ispirescu.

In centrul povestii se afla un imparat care avea trei fiice. Intr-o zi, dornic sa afle cat de mult il iubesc fetele sale, le intreaba pe fiecare in parte. Primele doua ii raspund cu comparatii bogate si lustruite, in vreme ce cea mai mica ii spune ca il iubeste asa cum iubesc oamenii sarea in bucate. Imparatul, neintelegand adancimea sentimentului exprimat de fiica sa cea mica si interpretand raspunsul ca pe o jignire, o alunga din palat.

Fiica cea mica, exilata, ajunge la palatul altui imparat si se marita cu el. In timpul unei vizite pe care tatal ei o face in regatul ei, fara a sti ca ea traieste acolo, ea ordona ca toate mancarurile sa fie preparate fara sare. Cand imparatul isi degusta mancarea si constata ca este fada si imposibil de mancat, isi da seama de importanta si adevarul spuselor fiicei sale.

Reunirea dintre tata si fiica este emotionanta si imparatul regreta amarnic decizia de a o fi alungat. Basmul se incheie cu o intelegere adevarata a iubirii sincere si cu recunoasterea valorii esentiale a lucrurilor simple in viata, reprezentate aici de sare.

5. Praslea cel voinic si merele de aur de Petre Ispirescu

„Praslea cel voinic si merele de aur” este un basm romanesc adunat si transcris de Petre Ispirescu.

Povestea se invarte in jurul a trei frati, dintre care cel mai tanar este Praslea. In gradina imparatului se afla un mar de aur pazit de un dragon. De fiecare data cand marul infloreste si roadele ajung la maturitate, dragonul fura merele de aur.

Primii doi frati incearca rand pe rand sa pazeasca marul si sa impiedice furtul, dar adorm sub influenta vrajilor dragonului si nu reusesc sa impiedice disparitia merelor. In cele din urma, randul ii vine lui Praslea, care este mai viclean si mai pregatit. El nu se lasa adormit de magia dragonului si reuseste sa il invinga, recuperand toate merele de aur si aducandu-le inapoi in gradina imparatului. Datorita curajului si inteligentei sale, Praslea este rasplatit si devine favoritul imparatului, aratand ca intelepciunea, perseverenta si curajul sunt cheia succesului in fata oricarui obstacol sau adversar.

Basmul „Praslea cel voinic si merele de aur” pune accent pe valori precum vitejia, ingeniozitatea si integritatea, si cum acestea sunt esentiale in confruntarea cu raul.

6. Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei de Petre Ispirescu

„Ciobanasul cel istet sau Turloaiele Blendei” este un basm romanesc transcris de Petre Ispirescu.

Povestea il are in centrul atentiei pe un ciobanas smerit dar foarte istet. Basmul incepe cand stapanul ciobanasului, vazand ca turma sa a crescut considerabil, il acuza pe ciobanas ca i-ar fi furat oile si decide sa il pedepseasca. Pentru a-si demonstra nevinovatia, ciobanasul propune un pariu: va aduce la stana doua turloi (sau turloaie) pline cu blende (un fel de ciucuri), iar daca va reusi, va fi considerat nevinovat.

Pe parcursul povestii, ciobanasul foloseste inteligenta si viclenia pentru a trece peste o serie de obstacole si incercari. Intr-un final, cu multa istetime si ajutor de la diferite creaturi magice, el reuseste sa aduca cele doua turloi pline cu blende la stana si astfel isi dovedeste nevinovatia.

Stapanul, realizand ca l-a subestimat pe ciobanas si impresionat de inteligenta acestuia, nu numai ca il iarta, dar ii da si o recompensa generoasa. Povestea se incheie cu o lectie despre importanta inteligentei, a curajului si a dreptatii.

Acest basm subliniaza faptul ca inteligenta si ingeniozitatea pot triumfa asupra nedreptatii si ca nu ar trebui sa judecam oamenii dupa aparente.

7. Fata cu parul de aur de Petre Ispirescu

„Fata cu parul de aur” este un basm romanesc transcris de Petre Ispirescu. Povestea se invarte in jurul unui tanar print care se indragosteste de portretul unei fete cu parul de aur si se hotaraste sa o gaseasca si sa o ceara de sotie. In cautarile sale, el ajunge la palatul unde traieste aceasta fata, dar drumul sau nu este simplu, deoarece el trebuie sa treaca printr-o serie de probe si incercari pentru a-si dovedi valorile si pentru a castiga inima fetei.

Cu curaj si determinare, dar si cu ajutorul unor fiinte magice si al unor obiecte cu puteri supranaturale, printul depaseste toate obstacolele si incercarile care ii stau in cale. El infrunta monstri, rezolva ghicitori si indeplineste sarcini aparent imposibile.

In cele din urma, printul reuseste sa o intalneasca pe misterioasa fata cu parul de aur si cei doi se indragostesc. Povestea se incheie cu o nunta fastuoasa si cu promisiunea unei vieti fericite impreuna. Basmul „Fata cu parul de aur” pune accent pe curaj, determinare si puterea iubirii, demonstrand ca aceste calitati pot invinge orice obstacol.

Lista cu cartile Harry Potter in ordine cronologica

8. Ileana Simziana de Petre Ispirescu

Una dintre povestile traditionale romanesti transcrise si prelucrate de Ioan Slavici. Asa cum e specific literaturii orale, povestea are un substrat mitologic si valorile traditionale sunt puse in prim-plan. Povestea incepe intr-un regat indepartat, unde traiesc imparatul si cele trei fiice ale sale: Ileana Simziana, cea mai mica si cea mai frumoasa dintre ele, si celelalte doua surori ale sale. Fiecare dintre surori isi exprima dorinta de a se casatori cu un anumit fel de barbat, iar Ileana Simziana vrea sa se marite cu „Fat-Frumos din lacrima”. Voinicul Fat-Frumos, auzind aceasta, porneste sa o cucereasca.

Pe drum, Fat-Frumos trece prin numeroase incercari si primeste ajutor de la diverse personaje fantastice, de la care invata si obtine daruri magice. Prin inteligenta, curaj si cu ajutorul darurilor, el reuseste sa treaca de toate obstacolele si sa ajunga la curtea imparatului.

Desi se confrunta cu opozitia surorilor mai mari ale Ileanei si cu provocarile impuse de imparat, Fat-Frumos reuseste sa demonstreze ca este demn de mana printesei. Cu toate acestea, drumul lor spre fericire nu este usor. Ileana Simziana este rapita de un zmeu, iar Fat-Frumos trebuie sa porneasca intr-o alta aventura pentru a o salva.

Dupa multe peripetii, Fat-Frumos reuseste sa invinga zmeul si sa-si salveze iubita. Cei doi se casatoresc si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.

In aceasta poveste, Ispirescu combina elemente traditionale ale basmelor romanesti cu structura clasica a povestii de dragoste si aventura, subliniind totodata importanta valorilor precum curajul, loialitatea si inteligenta in fata obstacolelor vietii.

Alte basme si povesti scrise de Petre Ispirescu:

• Balaurul cel cu sapte capete
• Broasca testoasa cea fermecata
• Fata mosului cea cuminte
• Fat-Frumos cel ratacit
• Cei trei frati imparati
• Luceafarul de ziua si luceafarul de noapte
• Pasarea maiastra
• Zana muntilor
• Gainareasa
• Cele trei rodii aurite
• Lupul cel nazdravan si Fat-Frumos
• Copiii vaduvului si iepurele vulpea lupul si ursul
• Baiatul cel bubos si ghigortul
• Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat
• Porcul cel fermecatZana zanelor
• George cel viteaz
• Poveste taraneasca
• Cotosman nazdravanu
• Tugulea fiul unchiasului si al matusei
• Numai cu vitele se scoate saracia din casa
• Hotu imparat
• Fata cu pieze rele
• Voinicul cel cu cartea in mana nascut
• Fat-Frumos cu parul de aur
• Fata de imparat si fiul vaduvei
• Voinicul cel fara de tata
• Fat-Frumos cu carata de sticla
• Fata saracului cea isteata
• Insir-te margaritari

Basme si povesti romanesti de Ion Creanga

Ion Creanga, una dintre cele mai proeminente figuri ale literaturii romanesti, este deseori asociat cu povestile sale captivante care imbina realitatea cu fantezia, oferind cititorilor o perspectiva autentica asupra vietii rurale romanesti din secolul al XIX-lea. Desi este cunoscut in special pentru „Amintiri din copilarie”, opera sa cuprinde si o serie de basme si povesti care continua sa fie iubite de publicul larg.

1. Fata babei si fata mosului de Ion Creanga

„Fata babei si fata mosului” este o poveste populara scrisa de Ion Creanga. In aceasta poveste, exista doua fete: una frumoasa si buna la suflet, fiica mosului, si cealalta urata si rea, fiica babei. Baba si mosul traiesc impreuna, dar baba isi favorizeaza mereu propria fiica si o dispretuieste pe cea a mosului.

Intr-o zi, Baba trimite fata mosului sa aduca apa de la o fantana adanca si magica, sperand ca fata va cadea in ea. Cu ajutorul unei broaste, fata mosului reuseste sa aduca apa fara a cadea in fantana. Dupa ce bea apa, fata babei devine si mai urata, in timp ce fata mosului devine si mai frumoasa.

Mai tarziu, Baba trimite fata mosului in padure cu scopul de a fi mancata de lupi. Cu toate acestea, cu ajutorul animalelor padurii, fata scapa nevatamata. In cele din urma, Baba si fiica ei sunt pedepsite pentru rautatea lor, iar fata mosului este rasplatita pentru bunatatea si frumusetea ei interioara.

2. Povestea porcului de Ion Creanga

Intr-un regat prosper, „Povestea porcului” ne dezvaluie povestea lui Neculai, cel mai tanar dintre trei frati, infatisand un imparat bogat care isi dorea o sotie potrivita. Cu conditii dificile – sa aduca apa vie si moarta, sa confectioneze un covor ce sa cuprinda curtea si sa gateasca un porc fara a-l taia – sansele pareau slabe pentru a gasi o mireasa potrivita.

Fratii decideau sa-si incerce norocul, dar cei doi mai mari se dovedeau a fi lenti si cruzi, in timp ce Neculai, prin bunatate si harnicie, se remarca. Cu ajutorul unui porc magic, acesta reuseste sa indeplineasca toate cerintele impuse de imparat, inclusiv sa pregateasca porcul fara a-l taia.

Porcul ii dezvaluie tanarului Neculai ca este, de fapt, un print fermecat si il ajuta sa cucereasca inima fiicei imparatului. Casatoria lor aduce bucurie si fericire in regat, marcand astfel incheierea povestirii.

Asadar, „Povestea porcului” devine o alegorie captivanta despre importanta harniciei, forta bunatatii si puterea magiei in confruntarea dintre bine si rau.

3. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Basmul „Povestea lui Harap-Alb”, scris de Ion Creanga, se impune ca una dintre cele mai ilustre opere ale literaturii romanesti.

In deschiderea basmului, asistam la chemarea la curtea imparateasca a fiului cel mic al unui imparat. Pe drumul sau, tanarul se confrunta cu Sfanta Vineri si un crud vanator rosu. Dupa ce este invins de vanator, este silit sa-i slujeasca, devenind Harap-Alb.

La curtea imparatului, Harap-Alb intalneste si se imprieteneste cu personaje fabuloase precum Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila, Flamanzila si Gandacila. Cu sprijinul acestora, Harap-Alb trece cu brio prin serii de incercari impuse de imparat.

In final, dupa ce infrunta si invinge diferite pericole, inclusiv un duel cu Balaurul si o intalnire cu Fata de Imparat cu Par de Aur, Harap-Alb devine mostenitorul tronului si se casatoreste cu fata.

4. Povestea lupului, a ursului si a vulpii de Ion Creanga

Basmul „Povestea lupului, a ursului si a vulpii” de Ion Creanga ii are ca protagonisti pe trei animale care decid sa se asocieze si sa vaneze impreuna pentru a-si imparti prada in mod egal.

Dupa ce reusesc sa vaneze mai multe animale, vine momentul impartirii prazii. Vulpita, fiind cea mai viclena, sugereaza un mod de impartire care sa ii avantajeze. Intr-o zi, vulpea propune ca lupul sa fie cel care imparte prada, dar sub conditia ca acesta sa o imparta in mod corect. Lupul incearca sa imparta prada cat mai echitabil, dar vulpea nu este multumita si il acuza de partinire, ajutandu-l ursul sa il omoare pe lup.

In ziua urmatoare, vulpea propune ca ursul sa imparta prada, dar la fel ca in cazul lupului, vulpea nu este multumita de impartire. Cu toate acestea, ursul nu cade in capcana vulpii si nu se lasa pacalit de ea.

Vulpea, nemultumita ca nu poate pacali ursul, decide sa plece. Insa, inainte de a pleca, ii da un sfat ursului: sa nu se asocieze cu nimeni in viitor si sa vaneze singur, pentru a evita neintelegerile si sa nu isi piarda viata. Povestea ne invata despre viclenie si tradare, dar si despre importanta discernamantului si intelepciunii in relatiile cu ceilalti.

5. Pacala de Ion Creanga

Basmul „Povestea lupului, a ursului si a vulpii” de Ion Creanga ilustreaza un narativ despre nesinceritate, tradare si viclenie, folosind ca protagonisti trei animale populare din folclorul romanesc.

Lupul, ursul si vulpea decid sa se asocieze si sa traiasca impreuna in armonie. Totul merge bine la inceput, dar lucrurile se schimba atunci cand vine vorba de impartit mancarea. Fiecare dintre ei doreste sa isi asigure o parte cat mai mare de hrana, ducand la certuri si tensiuni intre membrii grupului.

Vulpea, recunoscuta pentru viclenia sa, propune un mod de impartire astfel incat ea sa obtina cea mai mare parte. De fiecare data cand unul dintre animale propune o metoda de impartire, vulpea gaseste un mod de a manipula situatia in favoarea ei, fie convocand simpatia, fie folosindu-se de siretlicuri.

La un moment dat, lupul si ursul, simtindu-se nedreptatiti si tradati de vulpe, decid sa se alieze si sa se razbune pe aceasta. Insa, vulpea, anticipandu-si soarta si folosindu-se de ingeniozitatea ei, reuseste sa scape din aceasta situatie periculoasa.

Basmul se incheie lasand cititorul cu o lectie despre natura umana si pericolele egoismului, vicleniei si tradarii in relatii. Aceasta poveste este caracteristica operei lui Creanga, care adesea prezinta personaje cu defecte morale, ilustrand in acelasi timp valorile traditionale si invataturile despre viata.

6. Ursul pacalit de vulpe de Ion Creanga

„Ursul pacalit de vulpe” este un basm popular scris de Ion Creanga, care prezinta interactiunea dintre doi protagonisti cu caractere opuse: ursul, o creatura naiva si bine-intentionata, si vulpea, simbol al vicleniei si al siretlicurilor.

In aceasta poveste, vulpea profita in mod constant de naivitatea ursului pentru a obtine avantaje sau pentru simplul amuzament. Unul dintre cele mai amuzante momente este atunci cand vulpea il convinge pe urs sa stea cu coada in apa, spunandu-i ca astfel va prinde pesti. Ursul asculta, dar coada ii ingheata si el ramane fara ea, fiind ridiculizat de vulpe.

Intr-o alta incercare, vulpea il determina pe urs sa manance albine, convingandu-l ca sunt delicioase. Insa, in loc de un ospat, ursul se alege cu o serie de intepaturi dureroase.

Desi ursul este adesea victima glumelor rautacioase ale vulpei, el nu se razbuna niciodata, alegand fie sa evite vulpea, fie sa ii dea o noua sansa. Basmul evidentiaza contrastul dintre sinceritatea si naivitatea ursului si viclenia vulpii, oferind o lectie despre pericolele credulitatii si valoarea discernamantului.

7. Povestea lui Ivan Turbinca de Ion Creanga

„Povestea lui Ivan Turbinca” este un basm scris de Ion Creanga si prezinta aventurile unui soldat moldovean, Ivan Turbinca, care, datorita unui fluier magic obtinut de la Dumnezeu, are puterea de a pune in sac orice doreste.

Dupa ce Ivan paraseste armata, se gandeste la propria-i moarte si decide sa mearga in Rai. Insa, Sfantul Petru il refuza. Neacceptat nici in Iad, din cauza ispravilor cu fluierul si sacul, Ivan decide sa se intoarca pe Pamant. Inainte de a pleca din Iad, il inchide pe Diavol in sacul sau si il bate, eliberand toate sufletele pe care acesta le avea captive.

Revenit pe Pamant, el foloseste fluierul pentru a deveni boier si traieste multe alte aventuri, beneficiind de avantajele puterilor sale magice, dar si de propriul sau sarg si inteligenta.

La sfarsitul vietii sale, Dumnezeu il primeste in Rai, recunoscandu-i meritele si curajul. Basmul combina elemente traditionale cu satira sociala si prezinta teme precum lupta dintre bine si rau, puterea supranaturala si ironia destinului.

8. Povestea unui om lenes de Ion Creanga

Basmul „Povestea unui om lenes” de Ion Creanga ne introduce in viata protagonistului, un barbat notoriu pentru lenea sa incredibila. El prefera sa doarma si sa se odihneasca in loc sa munceasca sau sa isi asume vreo responsabilitate.

Intr-o zi, Dumnezeu, dorind sa il pedepseasca pentru comportamentul sau, decide sa il priveze de adapostul casei sale, care este ridicata in vazduh de un vant puternic. Omul lenes, totusi, nu pare sa fie afectat in mod semnificativ de aceasta pierdere si alege sa doarma sub cerul liber.

Mai mult, in loc sa isi reconstruiasca casa sau sa isi gaseasca un adapost, el decide sa se aseze confortabil pe o piatra si sa doarma acolo, indiferent de conditiile meteo.

Dumnezeu, vazand aceasta atitudine si dornic sa il determine pe om sa fie mai activ, incearca diferite moduri de a-l trezi din letargie. Totusi, fiecare incercare esueaza, deoarece omul lenes gaseste mereu o solutie confortabila pentru a evita munca.

La final, intelegand ca nu poate schimba natura omului, Dumnezeu decide sa il lase in pace, realizand ca unele caracteristici sunt imposibil de schimbat. Basmul ofera o privire satirica asupra atitudinii de indiferenta si lene, prezentand in acelasi timp acceptarea si toleranta fata de alegerea individuala a fiecaruia.

9. Soacra cu trei nurori de Ion Creanga

„Soacra cu trei nurori” este un basm popular romanesc adunat si transmis mai departe de Ion Creanga. Povestea subliniaza teme clasice precum invidia, rautatea, dar si binele si recompensa.

Basmul incepe cu o soacra ce are trei nurori. Din nefericire, soacra este foarte rautacioasa si geloasa, tratandu-le pe cele trei nurori cu mare asprime si nedreptate. Cea mai tanara dintre nurori, desi cea mai buna la inima si cea mai harnica, este si cea mai maltratata de soacra.

Intr-o zi, fiecare nora este trimisa de catre soacra la rau pentru a spala. Cele mai mari doua nurori, in ciuda faptului ca au fost ajutate de niste animale magice, nu indeplinesc corect sarcina si sunt pedepsite de acestea. Cea mai tanara nora, pe de alta parte, este respectuoasa si buna la suflet, astfel ca este ajutata de animalele magice sa indeplineasca sarcina si este, de asemenea, rasplatita cu diferite comori.

Cand soacra afla de recompensele primite de cea mai mica nora, gelozia si lacomia o cuprind si decide sa o trimita pe tanara la rau in speranta ca va obtine si mai multe comori. Cu toate acestea, datorita rautatii sale, soacra nu este ajutata de animale, ci este pedepsita pentru comportamentul ei.

La finalul basmului, cele doua nurori mai mari se caiesc pentru comportamentul lor si se indreapta, in timp ce cea mai mica nora traieste fericita si prospera, avand acum si respectul celorlalti membri ai familiei. Povestea se incheie cu ideea ca bunatatea si onestitatea sunt rasplatite in cele din urma, in timp ce rautatea si invidia aduc doar nenorocire.

10. Capra cu trei iezi de Ion Creanga

„Capra cu trei iezi” este unul dintre cele mai cunoscute basme romanesti, scris de Ion Creanga. Povestea imbina elemente de suspans cu invataturi morale, avand ca teme centrale ideea de ascultare si precautie in fata pericolelor.

Capra, mama a trei iezi, trebuie sa plece in padure pentru a-si procura hrana. Inainte de a pleca, le da sfaturi iezisorilor despre cum sa se comporte in absenta ei, avertizandu-i in special despre lup, un personaj viclean care ar putea incerca sa intre in casa si sa ii manance. Ea le explica cum sa il recunoasca dupa voce, barba si laba.

Dupa plecarea mamei, lupul incearca de trei ori sa pacaleasca iezisorii si sa intre in casa. Primele doua incercari sunt esuate, deoarece iezisorii isi dau seama de inselatorie prin recunoasterea vocii aspre si a labei negre ale lupului. Dar lupul nu se da batut. El isi albeste laba in faina si isi indulceste vocea mancand creta, reusind astfel sa patrunda in casa la a treia incercare.

Odata intrat, lupul ii mananca pe primii doi iezi, dar cel mai mic se ascunde in ceasul de perete si scapa. Cand capra se intoarce si descopera tragedia, este distrusa. Cu ajutorul celui de-al treilea ied, ea il gaseste pe lup adormit in apropiere si reuseste sa salveze iezisorii din burtica acestuia, umplandu-l pe lup cu pietre in locul lor.

La trezire, lupul, cu burtica plina de pietre, se indreapta spre rau sa bea apa, dar greutatea pietrelor il face sa cada si sa se inece. Iezisorii si mama lor traiesc astfel fericiti si in siguranta. Povestea se incheie cu un mesaj moral despre importanta ascultarii de sfaturile parintilor si a vigilentei in fata pericolelor.

11. Punguta cu doi bani de Ion Creanga

„Punguta cu doi bani” este o poveste a scriitorului Ion Creanga, care prezinta aventurile unui om sarac dar istet, si modul cum reuseste, prin inteligenta si viclenie, sa isi recupereze banii pierduti.

La inceputul povestii, protagonistul primeste de la stapan o punguta cu doi bani ca rasplata pentru munca lui. Cu toate acestea, in drumul sau spre casa, el se opreste sa se odihneasca sub un copac si adorme. Intre timp, un talhar ii fura banii din punga.

Cand se trezeste si descopera furtul, protagonistul vine cu un plan ingenios pentru a-si recupera banii. Se aseaza langa drum si incepe sa strige ca a pierdut o punga cu 12 bani. Talharul, auzind asta si crezand ca poate face un profit mai mare, se apropie si ii arata punga, sustinand ca a gasit-o el si ca vrea recompensa pentru cei 12 bani.

Protagonistul, dandu-se mirat, ii spune talharului ca sunt doar doi bani in punga, iar talharul, crezand ca ceilalti 10 bani au cazut, incepe sa caute disperat in jur. In timp ce talharul este distras, protagonistul isi ia punga cu doi bani si pleaca in graba.

La finalul povestii, protagonistul se intoarce acasa cu banii sai, iar talharul este lasat cu nimic, fiind pacalit de istetimea protagonistului. Povestea ne arata ca inteligenta si sclipirea de moment pot triumfa chiar si in fata adversitatilor.

Povestea „Punguta cu doi bani” este un exemplu clasic al umorului si ingeniozitatii lui Ion Creanga, oferind o lectie despre importanta gandirii rapide si a vicleniei in situatii dificile.

Alte povesti si basme scrise de Ion Creanga:

• Povestea lui Stan-Patitul
• Acul si barosul
• Cinci paini
• Inul si camesa
• Popa Duhu
• Ion Roata si Cuza-Voda
• Mos Ion Roata si Unirea
• Prostia omeneasca (Poveste)

Povesti si basme de Mihai Eminescu

Mihai Eminescu, cunoscut adesea drept „Luceafarul poeziei romanesti”, este celebru pentru operele sale lirice pline de profunzime, pentru viziunea sa filosofica si pentru romantismul sau arzator. Cu toate acestea, Eminescu nu a fost doar un poet de exceptie, ci si un prozator talentat, iar basmele sale ocupa un loc special in literatura romaneasca.

In basmele sale, Eminescu reuseste sa imbine elemente traditionale ale genului cu stilul sau poetic unic. Aceste opere sunt caracterizate de o limba literara bogata, de descrieri pitoresti si de o profunzime filosofica rar intalnita in astfel de naratiuni. Iata cateva dintre cele mai cunoscute basme ale lui Eminescu:

1. Fat-Frumos din lacrima de Mihai Eminescu

Basmul „Fat-Frumos din lacrima” de Mihai Eminescu prezinta povestea unei imparatese care, dorind cu ardoare un copil, primeste ajutor de la o vrajitoare. In urma unei magii, dintr-o lacrima a imparatesei se naste Fat-Frumos. Pe masura ce tanarul creste, el isi manifesta curajul si spiritul aventuros, plecand in cautarea destinului sau si a dragostei adevarate.

Pe drumul sau, Fat-Frumos intalneste diferite incercari si adversari, inclusiv balauri pe care trebuie sa ii invinga si obstacole pe care trebuie sa le depaseasca. Fiecare victorie il aduce mai aproape de iubita sa, Ileana Cosanzeana, care este tinuta prizoniera de forte malefice.

Basmul se incheie cu triumful lui Fat-Frumos, eliberarea Ilenei Cosanzeana si revenirea eroilor la curtea imparateasca, unde cei doi indragostiti se casatoresc si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.

Acest basm, asemenea multor alte creatii ale lui Eminescu, combina elementele traditionale ale basmelor populare romanesti cu o stilistica rafinata si cu simboluri profunde, creand astfel o opera atemporala care fascineaza cititorii de toate varstele.

2. Borta-vantului de Mihai Eminescu

Basmul „Borta-Vantului” de Mihai Eminescu relateaza aventurile lui Calin, un tanar viteaz care porneste intr-o calatorie plina de peripetii pentru a-si gasi iubita rapita, Zana Zanelor.

La inceputul povestii, Calin este alungat de acasa de catre tatal sau, iar in calatoria sa, ajunge la palatul Zanei Zanelor, unde cei doi se indragostesc. Cu toate acestea, fericirea lor este efemera, deoarece Borta-Vantului, o creatura puternica si malefica, o rapeste pe zana.

Hotarat sa-si salveze iubita, Calin porneste in cautarea ei, infruntand numeroase obstacole si pericole. Pe drum, el primeste ajutorul unor fiinte magice si invataturi valoroase. Dupa lupte crancene si incercari dificile, Calin reuseste sa invinga pe Borta-Vantului si sa-si salveze iubita.

Povestea se incheie cu intoarcerea triumfala a lui Calin si a Zanei Zanelor in regatul ei, unde cei doi se casatoresc si traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Basmul este impregnat cu elemente fantastice si simbolice specifice creatiei eminesciene si subliniaza teme universale precum dragostea, curajul si sacrificiul in fata raului.

3. Frumoasa lumii de Mihai Eminescu

„Frumoasa lumii”, scrisa de Mihai Eminescu, este o poveste narativa ce descrie o intalnire mistica si pasionata dintre un tanar si o femeie de o frumusete nemaiintalnita.

La inceputul povestii, tanarul calatoreste singur printr-o padure, pana cand, dintr-o data, este atras de o lumina stranie. Urmand aceasta lumina, el descopera un palat splendid unde o intalneste pe Frumoasa lumii. Aceasta este de o frumusete uluitoare si emana o stralucire aproape supranaturala. Cei doi se indragostesc unul de celalalt, iar tanarul este coplesit de pasiunea si emotia intalnirii lor.

Cu toate acestea, aceasta iubire efemera se incheie brusc, cand, dupa un timp petrecut impreuna, Frumoasa lumii dispare, lasandu-l pe tanar sanatos, dar cu inima zdrobita de dor.

La fel ca multe dintre operele lui Eminescu, aceasta poveste combina elemente realiste cu cele fantastice si exploreaza teme profunde precum frumusetea, iubirea, pierderea si efemeritatea existentei umane. Prin povestea sa, Eminescu ofera o meditatie asupra naturii efemere a frumusetii si a iubirii, subliniind, in acelasi timp, puterea si impactul lor asupra sufletului uman.

📚Lista de carti „Jurnalul unui pusti” toate volumele in ordine

4. Calin-Nebunul de Mihai Eminescu

„Calin-Nebunul” este o opera literara de Mihai Eminescu ce prezinta aventurile eroice si romantice ale protagonistului sau, Calin.

Povestea incepe cu Calin, un tanar nobil, care este privit cu scepticism si chiar respingere de catre ceilalti din cauza comportamentului sau neconventional si a ideilor sale neobisnuite. Despre el se zvoneste ca ar fi nebun, motiv pentru care este si supranumit „Nebunul”. Cu toate acestea, in spatele excentricitatii sale se ascunde o inima nobila si un spirit aventuros.

Indragostit de o zana misterioasa, Calin pleaca intr-o calatorie periculoasa pentru a o gasi si a o cuceri. De-a lungul aventurii sale, el infrunta nenumarate obstacole, monstri si adversari puternici, dar si situtii in care inteligenta si spiritul sau neconformist il ajuta sa triumfe.

Basmul se incheie cu intoarcerea lui Calin si cu reintalnirea cu zana iubita. Prin curaj, perseverenta si dragoste, el demonstreaza ca ceea ce este vazut adesea ca „nebunie” poate fi, de fapt, o forma superioara de intelepciune si viziune. Asemenea altor opere ale lui Eminescu, „Calin-Nebunul” este plin de simbolism si exploreaza teme precum diferenta dintre aparenta si esenta, valorile adevarate si iubirea neconditionata.

5. Finul lui Dumnezeu de Mihai Eminescu

In centrul povestii se afla o familie simpla, compusa dintr-un barbat, sotia sa insarcinata si doi feciori. Ei sunt atat de saraci incat nu pot sa-si boteze noul nascut, dar Dumnezeu si Sfantul Petru le vin in ajutor, oferindu-se sa il boteze. Drept rasplata pentru bunatatea lor divina, baiatul devine nazdravan.

Ulterior, femeia naste o fata de o frumusete rara, atat de stralucitoare incat este dificil sa te uiti la ea. Avand datoria de a duce mancare fratilor ei in camp, fata atrage atentia unui zmeu care doreste sa o rapeasca. Pentru a o proteja, fratele ei, finul lui Dumnezeu, ghideaza-o printr-o brazda de plug special creata ca o cale de urmat pentru a ajunge in siguranta la fratii ei. Cu toate acestea, zmeul, fiind foarte puternic si viclen, reuseste sa traga brazda pana la casa lui, conducand astfel fata direct in curtea lui. Povestea se incheie cu suspans, lasand deschisa soarta fetei si conflictul dintre finul lui Dumnezeu si zmeu.

6. Vasilie-finul-lui-Dumnezeu de Mihai Eminescu

„Vasilie-finul-lui-Dumnezeu” este o poveste populara din folclorul romanesc, si, asa cum reiese si din fragmentul prezentat, ea este plina de elemente fantastice, simboluri si lectii morale.

In poveste, un om cu puteri aparte avea o fata de o frumusete rara, pe care nu voia sa o marite cu nimeni. Fiind vizitati de Sfantul Petru si de Dumnezeu, este propus ca fata sa fie data celui potrivit. Cu toate acestea, diavolul intervine si rapeste fata, ducand-o intr-o pustietate. Acolo, desi este lipsita de vedere, cu ajutorul lui Dumnezeu, fata naste un baiat pe nume Vasilie.

Pe masura ce Vasilie creste intr-un ritm accelerat, el ajunge sa lupte cu creaturi malefice, precum balauri si zmei, castigand bogatii si incercand sa-si gaseasca tatal. Misiunea lui este plina de incercari, tradari si lupte fantastice, reflectand lupta dintre bine si rau.

Tematica acestei povesti este profund inradacinata in traditia orala a folclorului romanesc, abordand teme precum destinul, lupta dintre bine si rau, precum si rolul divinitatii in viata omului. Fiecare episod din poveste vine cu propriul sau set de lectii morale si invataturi, facand din „Vasilie-finul-lui-Dumnezeu” o opera plina de intelesuri si simboluri.

Citeste si: Carti pentru copii – cele mai frumoase (conform celor mici)

Povesti si basme de Ioan Slavici

Ioan Slavici, cunoscut mai ales ca jurnalist si prozator, a adus o contributie inestimabila literaturii romane prin colectia sa de povesti si basme. Avand o abilitate rara de a transpune intamplari si personaje traditionale intr-o forma literara rafinata, Slavici a reusit sa capteze esenta folclorului romanesc si sa o prezinte cititorilor sai intr-o maniera moderna si atragatoare.

Basmelor si povestilor lui Slavici le este caracteristica o abordare realista, chiar daca subiectele sunt adesea fantastice sau supranaturale. Eroii sai, desi se confrunta cu situatii extraordinare, sunt, in esenta, oameni obisnuiti, cu virtuti si defecte recognoscibile. Acest realism in portretizarea personajelor face ca povestile lui Slavici sa fie nu numai captivante, ci si profund umane.

Prin opera sa, Ioan Slavici a reusit sa pastreze vie traditia basmelor romanesti, oferindu-le in acelasi timp un suflu nou si modern. Povestile sale raman astazi la fel de relevante si de apreciate ca in momentul in care au fost scrise, fiind o sursa inepuizabila de inspiratie si de invataminte pentru generatii intregi de cititori.

1. Stan Bolovan de Ioan Slavici

„Stan Bolovan” este unul dintre cele mai cunoscute basme ale lui Ioan Slavici si prezinta povestea unui om sarac, dar curajos si istet.

Stan Bolovan, protagonistul povestii, este casatorit si are multi copii. Intr-o zi, Stan decide sa imparta putina mancare pe care o avea cu o batrana, care in realitate era un zmeu deghizat. Drept rasplata pentru bunatatea sa, zmeul il invita pe Stan in pestera sa plina de comori. Stan, insa, observa ca zmeul incearca sa-l insele, asa ca gaseste o cale sa scape si sa-l pacaleasca pe zmeu.

Folosind o piele de bou umpluta cu pietre, Stan il convinge pe zmeu ca este foarte puternic si ca poate bea intregul rau. Crezand ca Stan este intr-adevar un om cu puteri supranaturale, zmeul se sperie si il lasa sa plece, oferindu-i toate comorile din pestera.

Stan se intoarce acasa bogat si isi construieste o casa noua, iar zmeul, inca speriat, decide sa nu se mai intoarca niciodata. Povestea se incheie cu triumful inteligentei si curajului lui Stan Bolovan, demonstrand ca binele si istetimea pot invinge raul si avaricia.

2. Zana Zorilor de Ioan Slavici

Una dintre cele mai cunoscute povesti scrise de Ioan Slavici, „Zana Zorilor” este o poveste plina de magie si de iubire. Povestea il urmareste pe eroul principal, Fat-Frumos, in calatoria sa de a salva Zana Zorilor, o creatura pura si frumoasa, de la un destin nedorit.

Intr-o dimineata, in timp ce pastea oile, un cioban pe nume Iovan descopera o pestera misterioasa. Explorandu-i adancurile, se intalneste cu Zana Zorilor, o creatura de o frumusete rara, ce se afla sub un blestem. Desi este o zana, ea este condamnata sa ramana in pestera pana cand va gasi pe cineva care sa ii fie fidel pentru totdeauna.

Cei doi se indragostesc nebuneste, iar Iovan ii jura fidelitate vesnica. Dar pentru a-si demonstra devotamentul, Zana ii cere lui Iovan sa treaca prin mai multe incercari. Fiecare incercare este mai dificila decat cealalta, testand curajul, istetimea si, mai presus de toate, fidelitatea tanarului cioban.

Intr-una dintre aceste incercari, Iovan este sedus de o alta zana, ce incearca sa il deturneze de la drumul sau. Cu toate acestea, iubirea si loialitatea lui fata de Zana Zorilor il fac sa depaseasca toate tentatiile si sa ramana fidel promisiunii sale. Dupa ce trece cu succes de toate incercarile, Zana Zorilor este eliberata de sub blestem. Cei doi se casatoresc si traiesc fericiti pana la adanci batraneti, exemplificand ideea ca iubirea adevarata si fidelitatea pot invinge orice obstacol.

3. Doi feti cu stea in frunte de Ioan Slavici

In acest basm, Slavici ne introduce intr-o lume in care destinul este marcat de stelele din fruntea unor tineri. Cei doi frati, amandoi cu o stea in frunte, au destine diferite si aventuri neasteptate. Prin curaj, determinare si cu ajutorul unor forte magice, ei reusesc sa depaseasca obstacolele si sa isi gaseasca locul in lume. Basmul este plin de lectii morale si evidentiaza ideea ca destinul poate fi influentat de actiunile si alegerile noastre.

Regele unui regat indepartat a avut doi fii, ambii nascuti cu o stea stralucitoare in frunte. Aceasta stea era un semn al destinului lor special. Cu toate acestea, la scurt timp dupa nasterea celui de-al doilea fiu, regele moare. Regina, indurerata, decide sa-si lase regatul in mainile consilierului de incredere, pana cand printii vor fi suficient de mari pentru a guverna.

Consilierul, insa, isi dezvaluie adevarata natura malefica si planuieste sa-i elimine pe cei doi printi pentru a pastra tronul pentru el. Cu ajutorul unor aliati nefericiti, el ii abandoneaza pe frati intr-o padure indepartata, sperand ca acestia vor muri.

Printii, desi mici, sunt protejati de stelele lor norocoase. Ei sunt gasiti si crescuti de o familie de ciobani. Cu timpul, devenind adolescenti, cei doi baieti descopera adevarata lor origine si decid sa-si revendice tronul.

Cu inteligenta, curaj si cu ajutorul unor creaturi magice pe care le intalnesc pe parcursul calatoriei lor, printii isi infrunta adversarii si il inving pe consilierul rau. Ei isi recastiga regatul si o aduc inapoi pe mama lor, regina, care fusese inchisa intr-o temnita.

Basmul se incheie cu o sarbatoare mare in regat, unde cei doi printi, cu stele in frunte, sunt aclamati ca eroi si conducatori drepti. O poveste despre destin, fratie si dreptate, subliniind ideea ca binele va triumfa intotdeauna asupra raului, indiferent de obstacole.

4. Spaima zmeilor de Ioan Slavici

Intr-un regat indepartat, regele are trei fete, dintre care cea mai mica este cea mai frumoasa si cea mai desteapta. In regat, exista si un zmeu care terorizeaza locuitorii si care vrea sa o rapeasca pe cea mai mica dintre printese. Pentru a se proteja, regele pune conditii grele pentru mana fiicei sale: oricine doreste sa se casatoreasca cu ea trebuie sa-l infranga pe zmeu.

Tineri viteji vin din toate partile sa incerce, dar nimeni nu reuseste sa-l invinga pe zmeu. Intr-o zi, Fat-Frumos, fiul unui imparat dintr-un alt regat, aude despre frumoasa printesa si decide sa incerce si el sa-l invinga pe zmeu pentru mana ei. Dupa multe peripetii si cu ajutorul unor fiinte magice si obiecte fermecate, Fat-Frumos reuseste sa-l invinga pe zmeu si sa o elibereze pe printesa.

Povestea se incheie cu nunta celor doi si cu bucuria regelui ca regatul sau a fost salvat de la teroarea zmeului datorita curajului si inteligentei lui Fat-Frumos. „Spaima zmeilor” este o poveste care celebreaza curajul, dragostea si ingeniozitatea, avand in centru teme recurente din literatura populara romaneasca, precum lupta dintre bine si rau sau sacrificiul pentru un ideal.

Alte povesti si basme scrise de Ioan Slavici:

• Boierul si Pacala
• Pacala in satul lui
• Ileana cea sireata
• Florita din codru
• Limir-Imparat
• Rodul tainic

In inima culturii romanesti zac nestemate literare care au incantat generatii la rand. Fie ca sunt scurte sau lungi, pentru copii sau adulti, basmele in limba romana reprezinta o adevarata mostenire, o comoara a spiritului national. Cine nu a auzit de eroicele aventuri ale personajelor din basmele lui Petre Ispirescu, de povestile pline de invataminte ale lui Ion Creanga sau de operele lirice ale lui Mihai Eminescu?

Inca din cele mai vechi timpuri, basmele populare romanesti au ocupat un loc central in educatia si divertismentul copiilor. Acestea erau adesea relatate in fata focului, seara, in timp ce bunicii isi incantau nepotii cu povesti despre cai magici, printese, zmei sau eroi indrazneti. Fiecare sat, fiecare catun avea propriile sale povesti si legende, facand astfel ca traditia basmelor sa fie incredibil de diversa si bogata.

Petre Ispirescu a fost unul dintre cei care a vazut valoarea inestimabila a acestor povesti si le-a adunat in colectii care au devenit nemuritoare. „Greuceanu”, „Praslea cel voinic si merele de aur” sau „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” sunt doar cateva dintre capodoperele sale. Acestea, alaturi de cele ale lui Ion Creanga, precum „Punguta cu doi bani” sau „Capra cu trei iezi”, formeaza coloana vertebrala a literaturii noastre pentru copii.

Dar basmele nu sunt doar pentru cei mici. Ele ascund invataminte profunde si sunt pline de simbolism. Fie ca sunt basme scurte, care ofera o lectie de morala in doar cateva randuri, sau povesti nemuritoare care te tin cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit, acestea sunt menite sa ne inspire si sa ne indrume.

Mihai Eminescu, desi mai cunoscut pentru poeziile sale, a scris si el basme si povesti care sunt o combinatie unica de lirism, fantezie si adancime. Personajele sale se misca intr-un univers oniric, plin de mister si frumusete.

Dintre toate motivele si simbolurile din basmele romanesti, zmeii si printesele detin un loc deosebit. Zmeii, fiinte mitice puternice si adesea malefice, sunt antagonisti in numeroase povesti, reprezentand obstacolele pe care eroii trebuie sa le infrunte. Acesti zmei teribil de puternici aduc deseori in scena magie, mister si un nivel de tensiune care mentine audienta in suspans. Prin contrast, printesele, adesea in postura de dama in pericol sau de ajutor neasteptat al eroului, simbolizeaza frumusetea, bunatatea si puritatea. Printesele sunt adesea obiectul afectului eroilor si motivatia pentru care acestia isi risca viata in fata pericolelor.

In basmele cu zmei, eroii tineri si viteji trebuie sa depaseasca capcanele si vicleniile creaturilor pentru a-si salva regatul sau pentru a-si elibera iubita. Prin batalii epice si cu ajutorul unor aliati neasteptati sau al unor artefacte magice, zmeii sunt invinsi, readucand pacea in regat.

Si, desigur, cine ar putea uita de basmele cu cai? Aceste creaturi nobile si puternice au jucat adesea roluri cruciale in povesti, fie ca erau cai magici care puteau zbura sau pur si simplu prieteni fideli ai eroilor.

Pe de alta parte, in basmele cu printese, acestea nu sunt doar simple figuri decorative sau premii pentru eroi. De multe ori, ele au roluri active, folosindu-si intelepciunea, curajul si abilitatile pentru a influenta cursul evenimentelor. Printesele pot fi intelepte sfetnice, magiciene talentate sau chiar luptatoare indraznete.

Fie ca sunt povesti de dragoste, aventuri periculoase sau combinatii ale ambelor, basmele cu zmei si printese ne fascineaza si ne inspira, oferindu-ne lectii valoroase despre curaj, iubire, sacrificiu si incredere. Aceste basme completeaza paleta bogata si diversa a literaturii populare romanesti, contribuind la formarea si consolidarea identitatii culturale a poporului nostru.

Basmele romanesti sunt mai mult decat simple povesti. Ele sunt o reflectare a sufletului romanesc, a valorilor, traditiilor si aspiratiilor noastre. Acestea continua sa fie o sursa inepuizabila de inspiratie, magie si invataturi valoroase pentru toate varstele. Ele reprezinta o mostenire culturala bogata si diversa, reflectand spiritul si valorile poporului roman.